Când ești cu cineva pe care nu-l iubești, dar totuși îi rămâi fidel, sunt câteva motive principale și/sau câteva secundare. Le numesc așa deoarece cele principale sunt suficiente chiar și unul singur, pe când cele secundare trebuie să fie mai multe astfel încât să “cântărească” cât unul principal. În general, fidelitatea este un “cadou”, să spunem așa, pe care îl catalogăm în mai multe feluri:
- Cadoul câștigat – cealaltă persoană vede în tine tot ce are nevoie, pur și simplu nu are nevoie să caute sau să găsească în altă parte altceva. Este un “cadou” destul de rar întâlnit, însă îmi place să cred că există.
- Cadoul de dorit – este cel mai des întâlnit, sunt destul de multe relații în care partenerii înșală, frecvent sau întâmplător. Atunci fidelitatea devine ceva de dorit. Există o vorbă care spune: “O persoană care nu înșeală o face fiindcă nu a avut oportunitatea potrivită.”
- Cadoul “forțat” – de obicei vine din partea oamenilor care sunt fideli, dar nu iubesc persoana respectivă.
O să discutăm puțin despre acel cadou “forțat”. Acest tip de fidelitate se întâlnește cel mai des la persoanele care stau cu cineva, deși nu iubesc persoana respectivă. De ce îl numesc forțat? Pentru că, deși pentru cealaltă persoană fidelitatea poate nu este cea mai importantă calitate, în schimb pentru o persoană acea categorie de oameni devine cel mai important lucru. De ce? Pentru că este singurul lucru ce i-l oferă în relație și atunci trebuie să-i dea importanță maximă, pun mai multă valoare decât persoanei careia îi sunt fideli.
Cum pot oamenii să fie fideli unui om pe care nu-l iubesc? Din comoditate, confort și teama de a le pierde. Într-o lume ideală, fidelitatea este un cadou reciproc care vine necerut și neașteptat.