Fiecare om are propriul lui „motoras” care este alimentat de motivație, care la rândul său este alimentată de dorința interioară. Această dorință se canalizează pe ceea ce îi face fiecăruia plăcere. Să luăm două modele de dorințe interioare care sunt în opoziție una față de cealaltă:
- Unii vor să știe cât mai multe, rezultă că sunt foarte curioși de un anumit domeniu, implicați te bombardează cu întrebări, la un moment dat poate îi consideri stresanți, însă ei sunt cei care vor să înțeleagă. De cele mai multe ori, cei care au o astfel de personalitate sunt și cei care își aleg un job ce le place. Drept urmare, o să facă performanță în acel job.
- Alții în opoziție, nu sunt curioși de nimic, poate vor doar să se joace, poate vor să stea toată ziua la televizor sau să facă ceva care nu are nicio legătură cu vreun job, însă facturile trebuie să fie plătite, drept urmare trebuie să își găsească un job care să le asigure existența. Din păcate, în opoziție cu primii, aceștia niciodată nu sunt curioși.
Toate aceste dorințe fac parte din „felul de a fi” iar ele pot fi influențate din copilărie. Aici am o altă zicală: pentru orice lucrare contează atât mâna slefuitorului cât și materialul ce urmează a fi șlefuit în egală măsură. Cum pot fi influențate în copilărie?
Sa luam cateva exemple:
- daca un copil de la o varsta frageda, este agitat, vrea sa alerge, se plictiseste repede, este curios de cat mai multe, dar noi nu incurajam acea curiozitate ci vrem sa stea cuminte intr-un loc fiindca ne este mai usor, atunci acel copil nu va mai fi curios de mare lucru cand ajunge adult
- daca unui copil energic, ii dam telefonul/tableta/televizorul, prea mult, acel copil va deveni un spectator, nu va mai avea dorinta de a participa iar totul se va muta in lumea lui imaginara si se va transforma intr-un adult comod, chiar lenes
- daca unui copil ii va rezolva mama toate problemele si nu il va responsabiliza de mic, va rezulta un copil care crede ca i se pretinde totul iar toti din jurul sau trebuie sa il serveasca fara ca sa munceasca nimic, in plus necunoscand dificultatile, la 18 ani se va supara pe parintii sai ca nu i-au dat mai mult, casa, masina, etc. – Un motto care ar ajuta aici: nu face pentru copilul tau ce poate sa faca singur.
Chiar daca adulti suntem stapani pe propriile decizii si actiuni, in functie de copilaria pe care am avut-o, acele decizii si actiuni le vom lua mai usor sau mai dificil, se numeste de felul nostru de a fi.
Sa tinem cont de un lucru, cel mai mare inamic al motivatiei, este comoditatea. Balanta dintre cele doua este influentata de felul de a fi. De ce nu vrea sa invete sau sa avanseze cineva? Nu este motivat sa o faca, pentru persoana respectiva, este suficient ce face.