Acesta este unul dintre subiectele care se rotesc în jurul percepției. Există 5 simțuri de bază pe care le folosim atunci când percepem pe cineva:
- Văzul
- Auzul
- Mirosul
- Pipăitul
- Gustul
În majoritatea cazurilor, primul simt pe care îl folosim atunci când interacționăm cu o persoană, este vederea. Acesta este primul „test” sa spunem așa, aspectul fizic. Al doilea test va fi ceea ce auzim de la acea persoană atunci când intrăm într-o discuție. Al treilea test când persoana se va apropia, va fi mirosul. Când vă veți atinge, pentru o strângere de mână, de exemplu, va fi al patrulea test, pipăitul. Al cincilea și ultimul test, când lucrurile vor ajunge la un alt nivel, va fi gustul persoanei. Pe baza tipului de interacțiune, aceste „teste” pot avea loc în ordine diferită. Toate aceste informații sunt livrate către creier. Fiecare dintre noi are un anumit „nivel de percepție” pentru fiecare dintre simțuri. În primul rând, fiecare „nivel de percepție” este unic pentru fiecare persoană, de aceea ne plac lucrurile diferite și avem „păreri” diferite. Să clasificăm pe o scară de la 1 la 10, unde 1 este cel mai mic, 10 este cel mai mare. Ceea ce intră în intervalul superior (5-10) va fi clasificat ca „Îmi place”, ceea ce intră în intervalul inferior (1-5), va fi clasificat „Nu-mi place”. Pe baza scorului, vom defini cât de mult ne va plăcea o persoană. De exemplu: un scor foarte mare va transforma ușor „Îmi place” în „ il/o iubesc” sau un scor foarte mic se va transforma ușor din “nu imi place” în „Îl/o urăsc”.
Îl numesc test, deoarece dacă scorul este prea mic, atunci veți refuza să interacționați cu persoana respectivă, probabil după primul test. Pe baza circumstanțelor percepem caracterul unei persoane. Exemplu: dacă aveți nevoie de ajutor de la o persoană și aceasta refuză să o acorde, există șanse mari să o clasificați ca fiind egoistă negativ cu caracter scăzut, dar dacă acea persoană vă va ajuta, atunci va fi un egoist pozitiv cu un mare caracter. De aceea circumstanțele sunt importante. Așa cum am menționat, fiecare dintre noi are propria noastră scară unică, de aceea este important să definim caracterul cuiva raportandu-ne la modul în care ne-au făcut să ne simțim, la propria scară, nu la modul în care i-au făcut pe alții să se simtă.
Pe măsură ce timpul va trece, unele teste vor obține mai multe puncte, altele vor primi mai puține, dar veți fi dispus să acceptați că scorul scăzut la un test (în acest caz “vederea”) este mai puțin important dacă compensează cu restul. Acest lucru vă va duce la o concluzie precum aspectul fizic, care este doar un test, este mai puțin important decât caracterul și sufletul, care trec restul testelor.
În încheiere putem spune că aspectul fizic este doar un test, însă aspectul caracterului, este o concluzie.