Când facem referire la o obsesie, o numim așa deoarece persoana de care ești obsedat(a) nu mai are nicio legătură emoțională cu tine. Dacă ar mai avea, atunci s-ar numi relație iar acea obsesie emoțională o legăm de o îndrăgostire nebună. În concluzie, putem spune că obsesia emoțională este unidirecțională (are o direcție doar de la tine).
Pentru a găsi răspunsul la această întrebare trebuie să înțelegem un pic despre ce fel de obsesie emoțională este vorba. Deși termenul folosit este obsesie emoțională, tocmai emoția din spate face diferența între obsesii.
Obsesia vinovăției – Acest tip de obsesie apare când dintr-o conștiință suprasolicitată. Mai exact, ai avut ceva cu anumite persoane și le-ai făcut foarte mult rău. Deși tu nu admii acest lucru, subconștientul tău o face, drept urmare te simți vinovat(a) și nu poți să îți scoți persoanele respective din minte până nu simți că te-ai revanșat.
Obsesia “atrației sexuale” – De obicei, această obsesie apare atunci când ai avut parte de o persoană de care ai fost atras(a) foarte mult, te-a făcut să te simți în pat așa cum nu a reușit nimeni, însă în rest acesta era singurul lucru care vă leagă. De obicei, ai parte doar de o singură persoană de acest gen și înseamnă că te-ai ancorat de ea. Mai exact, toate partidele tale de sex le vei compara cu persoana respectivă.
Obsesia “partenerului ideal” – În mintea ta ți-ai făcut o imagine despre ce înseamnă un partener ideal, însă acea imagine ai clădit-o în jurul acelei persoane. Sunt două situații de care să ții cont atunci când formezi o imagine în jurul partenerului ideal:
- Reala: a fost pentru tine vârful partenerilor pe care i-ai avut, un cumul din toate calitățile
- Ireală: ți-ai făcut o imagine în privința lui/ei despre cum crezi că ar fi fără să fi fost de fapt cu persoana respectivă ca să vezi realitatea.
Atunci când ne uităm la cineva, vedem în persoana respectivă ceea ce ne dorim noi să vedem. Asta este și motivul pentru care de cele mai multe ori vedem calitățile și ignorăm defectele, chiar dacă ne avertizează și altcineva în privința defectelor, noi vedem ce vrem să vedem. Poate ai interacționat cu persoana respectivă, poate nu, însă în mintea ta se întâmplă mult mai multe lucruri decât în realitate. În mod cert, tu vezi lucruri care nu mai sunt de mult acolo. Atenție la acest aspect, fiindcă poate să te arunce în ceață și să nu îți mai dai seama ce este real și ce este ficțiune.
Obsesia “fostului/fostei” – în general apare când ești singur(a), te trezești dintr-o dată fără nimeni lângă tine, mai ales dacă treci de vârsta de 30 de ani. Atunci apare disperarea și îți faci o ancoră. O fixezi în jurul fostului și de acolo este foarte greu să o rupi. De ce? Pentru că de fapt îți este teamă să fii singur(a), îți este teamă să stai cu propria persoană. Ca să depășești acest moment, trebuie să înveți să te accepți pe tine însuți, să ierți și să te ierți. Să îți placă să fii cu tine însuți și, în timpul pe care îl ai, redescoperă ce îți place să faci și mai ales învață să te bucuri de lucrurile mici. Singurătatea nu este o pedeapsă, este o perioadă de “respiro” în care avem timp să ne cunoaștem, să ne redescoperim. Dacă nu ajungi să îți placă să stai cu tine însuți, cum să îi placă altcuiva să stea cu tine?
Ca să îți dai seama de emoțiile din spatele obsesiei, ia o foaie de hârtie și începe să notezi:
Care este primul lucru la care mă gândesc când mă gândesc la persoana respectivă? (zâmbetul, vocea, sexul, etc.)
Ce este real și ce mi-ar plăcea mie să cred că este real? (încearcă să fii cât mai sincer(a))
- Real: ce știi sigur că așa este, fiindcă ai experimentat (are o voce frumoasă, buze frumoase, etc.)
- Ireal: de obicei, tot ce începe cu “cred că ar fi…”.
Este o diferență mare între “cred” și “știu”.