Întrebarea aceasta a apărut tot mai des în gândurile multora, în special după 1999, mai exact cu apariția filmului Matrix, până atunci doar anumiți oameni se gândeau la acest aspect (filozofi, vizionari, gânditori). Filmul a fost atât de bine făcut și a avut un impact atât de mare încât foarte mulți oameni au început să se întrebe dacă noi trăim în realitate sau trăim de fapt o simulare. Nu mai este un secret faptul că în producția acestui film au fost implicați mai mulți filozofi, tocmai pentru a lega evenimentele mai greu de explicat sau chiar inexplicabile din viața de zi cu zi de realitatea virtuală. Filmul a fost atât de bine gândit încât a avut un impact foarte puternic asupra foarte multor oameni. Acest film este considerat unul dintre filmele care au revoluționat atât cinematografia, cât și industria IT, respectiv evoluția tehnologiei.
Există anumite categorii de oameni, cu o capacitate fantastică de a vedea încotro se îndreaptă anumite lucruri. Putem spune, într-un fel, că acești oameni se mai numesc și profeți. Acești oameni au o gândire futuristă, iar dacă ideile lor sunt expuse într-o carte/film sau orice modalitate de propagare a informației, aceste idei devin provocări în mintile strălucitoare ale unor inventatori. Sunt foarte multe idei gândite acum foarte mulți ani, care zac în arhive sau pe anumite biblioteci, deoarece vremurile, societatea, tehnologia, posibilitățile financiare contemporane cu apariția acestor idei, nu permiteau punerea lor în practică. Un foarte bun exemplu: Nikola Tesla.
Din zona cinematografică să luăm de exemplu Star Trek: unde Picard apare cu o tabletă în mână cu foarte mulți ani înainte de a fi inventată. Filmul Predator vorbește despre un costum de camuflaj pus în practică mulți ani mai târziu cu ajutorul tehnologiei. Filmul Matrix ne prezintă viața de zi cu zi ca și o realitate virtuală. La câțiva ani distanță, simulatorii de realitate sunt din ce în ce mai bine făcuți, “jocurile” asemănându-se foarte bine cu realitatea. Sunt foarte multe exemple de filme care ne-au “vorbit” despre o tehnologie, respectiv despre un stil de viață, cu câteva zeci de ani înainte ca acestea să apară. Îmbinând atât ideile mistice, cât și cele reale despre acele filme, totul se rezumă la o singură întrebare: Toate aceste filme, au fost o “previziune” sau o inspirație?
Pornind de la întrebarea de mai sus, aplicând regula: orice e posibil dar nu neapărat probabil, o să tratăm și subiectul nostru: trăim sau ne imaginăm că trăim?
O foarte mare parte din mine tinde să creadă că aceasta este realitatea în care trăim din câteva motive:
- continuitate în evenimente – avem continuitatea în viața noastră, de mici, până creștem mari, până dăm naștere urmașilor noștri. Ai reușit vreodată să continui un vis de unde ai rămas noaptea trecută?
- liberul arbitru al fiecăruia – avem libertatea de a alege, însă la fel de bine o au și alți oameni care se află la zeci, sute, mii de kilometri distanță. Dacă ne-am uita la un video cu anumite etape din viața altor oameni, am vedea că aceștia și-au trăit viața fără să aibă vreo interacțiune sau vreo influență din partea noastră. Deci, nu ne putem imagina că alții își trăiesc viața fără ca noi să știm de existența lor.
- capacitatea de procesare – O trăire personală: Am fost plecat o perioadă mai lungă în interes de serviciu. Dimineața fix înainte să mă trezesc, când am început să devin conștient, am visat că mă trezesc în patul meu de acasă (unde locuiesc) – o senzație foarte plăcută; după mi-am dat seama că nu sunt acolo și că sunt de fapt în patul unde am crescut (din orașul natal) – o senzație acceptabilă; după m-am trezit și mi-am dat seama că sunt de fapt încă în business trip – o senzație de dezamăgire. Practic, într-o dimineață am “călătorit imaginar” în 3 locații diferite și eram 100% convins că fiecare dintre ele este cea reală. În ziua aceea am fost ca o legumă, nu am fost în stare de nimic, creierul meu parcă s-a scurtcircuitat (pot spune că am trăit o particică din Inception – filmul l-am văzut mult mai târziu după această întâmplare și a fost foarte interesant. Mi-am dat seama cât de obositoare a fost acea experiență pentru creier și m-am gândit: dacă abia am procesat acel episod, cum aș putea să îmi imaginez existența fiecărei ființe de pe această planetă?
Unde intervine posibilitatea ca ne imaginăm că trăim? Este legat de partea spirituală. Nu știm 100% ce se întâmplă cu noi după ce murim, cum mie îmi place să cred că există viață după moarte și suntem aici pentru a învăța ceva (vezi articolul: “există viață după moarte?”), fiecare viață traită pentru a învăța acea lecție se poate asemăna cu o experiență virtuală.
Oricât de nebun aș fi, dacă mi-aș imagina întreaga viață, paradisul meu s-ar desfășura într-un mod un pic diferit.