Sunt mai multe teorii care se leagă de acest subiect: nașterea. Toate sunt posibile însă nu toate sunt probabile. Ca să înțelegem ce se întâmplă în lumea spirituală sau într-o altă dimensiune paralelă ar trebui să avem un canal deschis cu aceste dimensiuni, dar nu orice canal, mai degrabă unul care poate să fie perceput de toată lumea, unul care să poată fi văzut și folosit, ca și un tunel, sau linie de comunicare: internet, telefon, radio, etc. Altfel, până nu vom avea așa ceva, nu vom crede în existența lor, nici dacă ne-am întâlni cu ființa ce poate să comunice cu toate planurile.
Deci, mă voi concentra pe ce avem în planul fizic. Oamenii buni sunt oamenii care au dezvoltat o inteligență emoțională mai puternică. De obicei, acești oameni sunt mult mai toleranți decât alții. Asta înseamnă că au o toleranță mult mai dezvoltată, drept urmare, tocmai din această toleranță gravitatea unor fapte ca să îi afecteze, trebuie să fie mult mai mare. Să comparăm cu un halterofil, el este obișnuit să își facă încălzirea cu haltera de 20 de kg iar exercițiile cu haltera de 30-40 de kg, dacă i-ai dat o halteră de 5 kg, mai mult l-ai trage în jos decât să îl ajuți să se antreneze. Antrenamentul se face progresiv mărind greutatea. Deci pentru el o greutate, ar fi să îl pui să își facă încălzirea cu o halteră de 30-40 kg și exercițiile cu una de 50 de kg, dar și acestea ar deveni ușoare după un timp.
Greutățile ne sunt date la limita capacității fiecăruia de a le depăși. Avem două variante: le înfruntăm și le depășim sau le cedăm și ne pierdem pe noi înșine. De ce altor oameni “mai puțin înzestrați” nu li se dau astfel de greutăți? Pentru că este mult peste limita la care ar putea să ducă și s-ar pierde instant.
Părăsim spațiul fizic și mergem în zona teoretică pentru a putea să ne folosim de mai multe planuri, în special de cel spiritual.
O teorie personală, dar nedemonstrată: dacă există reîncarnare, atunci cu fiecare reîncarnare, sufletul nostru primește câte o lecție sau mai multe lecții menite să îl facă mai puternic, mai rezistent, mai tolerant. O creștere progresivă menită să ne împingă limitele tot mai sus. Iar dacă la un moment dat, ni s-ar fi părut o tragedie că părinții nu ne-au cumpărat telefonul dorit, să ajungem să ni se pară normal faptul că fiind un soldat în război, trebuie să invadam Normandia pentru a o elibera și culmea, ne mai aflăm și în linia întâi, așa numită “carne de tun”.
Care este lecția? Evoluția personală, respectiv evoluția inteligenței emoționale. Important este să nu renunțăm, să evoluăm să devenim mai buni, mai puternici. Personal cred că dacă am renunța, am lua-o de la capat: “cine nu învață din greșeli, este condamnat să le repete”.