Un motiv principal este confortul. Au “tot ce trebuie” în relația respectivă. Prin acest “tot ce trebuie” se înțelege:
- Siguranța financiară
- Confortul casnic – casă curată, îngrijită
- Au mâncare pe care și-o doresc
- Din când în când mai au parte și de o descărcare hormonală prin sex
Putem folosi o expresie pe care sigur o cunoașteți “not great, not terrible”. Un alt motiv este comoditatea. Au ceva ce îi leagă unul de celălalt, iar dacă s-ar despărți, ar fi prea complicat. Poate ar trebui să împartă casa sau poate ar trebui să împartă custodia copilului, iar asta ar însemna niște responsabilități dedicate, pentru unii ar fi prea multă bătaie de cap. Drept urmare, nu trebuie să fie fericiți ca să rămână într-o relație, pot să fie și mulțumiți. Un alt motiv este teama de singurătate. Mulți oameni s-au dezvoltat făcând parte din “ceva”, dintr-o familie, relație, au această nevoie de apartenență mult mai dezvoltată. Sunt persoane cărora le e teamă să fie singure, le e teamă să ia o decizie fără să se consulte cu cineva înainte, le e teamă să stea doar cu propria persoană. Dacă această teamă de singurătate este foarte mare, ajungi să te bagi într-o relație și rămâi acolo doar pentru că îți oferă “stabilitate”. Însă acest lucru este ca și un măr pus în rucsac și lăsat acolo. La început este ok, fiindcă e mărul proaspăt, dar mai târziu se strică și va fi tot mai greu de suportat. Tot din această teamă oamenii se gândesc “la vârsta asta, cine mă mai ia?”.
Dacă toți oamenii care sunt singuri într-o relație ar ieși din ea, ar fi destule persoane potrivite pentru fiecare.