În ultima vreme din ce în ce mai multă lume a început să se eschiveze, din ce în ce mai multă lume evită să-și asume responsabilități. Se întâmplă atât de des încât oamenii ajung să te refuze și îți aruncă partea cu “nu e treaba mea” chiar dacă de cele mai multe ori în final se demonstrează că este treaba lor. În general acest lucru se observă în sistemul de lucru public, însă, în ultima perioadă se observă și în sistemul de lucru privat.Sunt doua motive principale care stau la baza unei asemenea eschivari:
- Oamenii sunt prea încărcați și nu mai au timp preia alte cereri
- Oamenii nu vor să fie deranjați
Oamenii sunt prea încărcați – În această perioadă foarte dificilă unde foarte mulți lucrează de acasă, oamenii care munceau mult, acum muncesc și mai mult. Dacă erau la birou mai aveau timp de o cafea, de o pauză cu colegii, în schimb, acum, cafeaua vine lângă laptop/PC, micul dejun, prânzul câteodată și cina sunt servite în fața laptop-ului, drept urmare nu mai au timp să se deconecteze. Sunt momente când uită să meargă și la toaletă. De obicei acești oameni, chiar dacă îți spun că nu e treaba lor, te îndrumă pe o direcție, măcar cu aproximativitate astfel încât să poți să găsești ajutor: dovada că totuși le pasă.
La polul opus avem oamenii care nu vor să fie deranjați. Sub acest “motiv” principal se ascund mai multe cauze pentru care se întâmplă acest lucru:
- Indiferența, sunt prinși în alte activități legate de muncă, iar problema ta nu reprezintă suficient interes ca să își întrerupă activitatea
- Fuga de responsabilitate – unii oameni nu vor să își asume responsabilitatea pentru nimic. În general acești oameni țintesc activitățile scurte și clare care nu necesită efort. “Cine are chef să își bată capul cu task-ul acesta?”
- Teama de activitate – această categorie de oameni sunt complet ocupați cu altceva decât lucrul efectiv: TV/Jocuri/etc.
Cert este că această categorie de oameni, în cel mai bun caz se limitează strict la minimul pe care îl au de făcut, motiv pentru care nu au nicio treabă cu problema ta și te resping fără nicio direcție sau indicație.
Până acum ceva vreme, era totul echilibrat, era o balanță și exista o zonă de mijloc, unde cele două categorii se întâlneau, însă în ultima vreme, această zonă de mijloc dispare. Din păcate, acest virus care ne-a impus distanțarea socială a început să își lase amprenta. Ruperea conexiunii cu alți oameni, ne-a împins pe toți spre izolare. Fiecare dintre noi ne-am ales să ne izolăm în ceva pentru a ne ține ocupați. Fie ne-am izolat complet în muncă și livrăm peste măsură, fie ne-a împins spre orice altceva, iar munca nu mai este o prioritate. Cert este că, cei ce munceau mult, muncesc și mai mult, cei ce munceau puțin, muncesc și mai puțin.
Am spus-o și o mai spun: extremele nu sunt bune indiferent de natura sau de intenția lor.