Durerea emoțională trăită influențează de asemenea în mod direct empatia pe care o avem unii față de ceilalți. În urma depășirii unei dureri emoționale foarte mari, în funcție de caracterul fiecăruia, reies două categorii de oameni:
- Cei care rămân deschiși, își expun durerea, dezvoltă o empatie ridicată – cei care înțeleg acea durere emoțională și cumva sunt mai înțelegători sau mai toleranți cu cei care trec prin ceva asemănător: “Înțeleg prin ce treci, știu ce înseamnă să suferi.”
- Cei care se închid în sine, își ascund durerea, își pierd empatia față de alții. “Ce știi tu ce e suferința? Eu am suferit mai mult.” În concluzie, nu vor înțelege de ce suferi. Una dintre părțile negative este că durerea înăbușită este mult mai periculoasă, deoarece se adună precum un vulcan și când va erupe, furia și supărarea vor distruge totul în fața lor.
Putem spune că în relaționarea cu alte ființe, empatia joacă un rol foarte important. Doar înțelegând durerea altei ființe o să facem ceva pentru a o ajuta. Foarte important, această înțelegere născută din durere nu poate fi forțată, mai exact, dacă vei face intenționat pe cineva să sufere, fizic sau emoțional, acea ființă nu va dezvolta empatie, ba din contră, va intra într-o zonă de “autoapărare” și va răspunde cu “atac” și agresivitate, va deveni persoana descrisă în cazul 2, de mai sus.
Absența empatiei dezvoltă egoismul negativ, poate dezbina o societate.
Prezența empatiei dezvoltă compasiune, toleranță, înțelegere și intrajutorare, practic încheagă o societate.
Nu este bine să încercăm să blocăm aceste sentimente, putem să le acceptăm ca făcând parte din noi și putem să învățăm din ele.