Notiunea de bine și rău este definită de moralitate, care la rândul ei este definită și predată de către persoanele care ne cresc: părinți, bunici, tutore, etc. În general, această moralitate are la bază una dintre credințele religioase ale fiecărei persoane. De exemplu: În unele religii ți se permite să ai mai multe soții, pe când în altele acest lucru este considerat un păcat ba chiar mai mult, despărțirea de soție este considerată un păcat deci un lucru rău. În concluzie, putem spune că ce este bun și ce este rău are la bază principiile religioase ale societății în care am fost crescuți și educați.
Fiecare dintre noi suntem unici, ne naștem cu anumite calități, respectiv anumite defecte. Din acest motiv, toți putem să facem orice, dar, așa cum unor persoane le vine mult mai ușor să facă anumite lucruri, altor persoane le vine mult mai greu să facă aceleași lucruri. Acest fenomen este cunoscut drept talent. De exemplu: un om poate să țină minte o poezie întreagă după o primă citire, în schimb altul poate să facă anumite calcule instant. Sunt două feluri de “talent”:
- cel cu care ne naștem
- cel care este dobândit cu antrenament
De multe ori este foarte dificil să facem diferența dintre ele, dar pentru ambele, pentru a putea atinge potențialul maxim, avem nevoie de educația potrivită. De cele mai multe ori această educație se predă cel mai bine în anumite școli, deoarece ei au avut deja experiența cu zeci, sute, mii de copii și au o idee cam ce anume ar funcționa și la cine. Însă aceste școli care să ofere ce ai nevoie pe măsura capacității copilului, sunt destul de rare, scumpe sau inaccesibile indiferent de motiv. În general se merge pe o abordare generală asupra tuturor, ceea ce pentru unii este bine, în schimb pentru alții este exact opusul a ceea ce au nevoie.
Există oameni care s-au născut răi și fac rău de dragul răului?
Oamenii nu se nasc răi sau buni (Citește și articolul: “De ce oamenii sunt răi”). Cred în schimb că se nasc cu anumite predispoziții spre anumite plăceri. Acel “talent” despre care vorbeam mai devreme. De exemplu, o plăcere a unui egoist negativ este: senzația de superioritate pe care o are cineva asupra altei persoane când îi face rău, când vede că este în puterea sa dacă să continue să îi facă rău sau nu.
Astfel de oameni aveau nevoie de educația potrivită la momentul potrivit, din păcate este foarte greu să îți dai seama care este educația potrivită, neavând o bază de date cu oameni, “buni sau răi”, mai exact o școală în care să notezi atât comportamentul la intrarea în școală, evoluția, dar și la ieșire. Drept urmare, fiecare dintre noi dăm educația pe care o considerăm copilului.
Problema în educația copilului este că ceea ce faci în momentul de față, o să observi abia de la 18-20 de ani în sus ce rezultat are, iar atunci nu prea mai poți să schimbi mare lucru. Putem spune că întâi dăm testul și abia după ni se explică lecția.
Nu întâmplător a apărut zicala: “Facem rău din plăcere, iar din frică ne oprim din a face bine”.