De cele mai multe ori confundăm fericirea cu micile bucurii. “Sunt fericit”, este o stare, pe când “mă bucur”, este o acțiune. Deci, putem spune că fericirea este o stare de spirit, iar bucuria este mai mult o acțiune. De cele mai multe ori, această stare de spirit o atingem în urma multor bucurii legate.
Când eram mici, o bucurie te ducea mult mai ușor în această stare de spirit, mai ales dacă în copilărie, nu aveam parte de tot ce ne doream. În zonele unde alimentele nu erau chiar la îndemână sau în orice magazin, dacă primeam o ciocolată, ne bucuram de ea la maxim și am fi fost fericiți toată ziua. Puteam spune că eram mult mai inocenți, dar pe de altă parte, știam că nu primeam tot timpul și mai ales că nu se găsea acea ciocolată. Pe partea cealaltă, un copil care are la îndemână toate dulciurile pe care și le dorește, faptul că primește o ciocolată, nu îl impresionează cu nimic.
Putem să tragem două concluzii de aici:
Prima concluzie: odată cu vârsta, nu mai știm să apreciem anumite lucruri, nu mai știm să savurăm micile bucurii. Poate fiindcă avem alte pretenții, poate fiindcă avem alte “cicatrici” sufletești, sunt multe motive, cert este că zicala spune: “bucură-te ca un copil mic” deoarece nu mai știm să o facem atunci când suntem mari. Aici trebuie să lucrăm mult cu noi.
A doua concluzie: nu putem ști ce înseamnă abundenta dacă nu știm ce înseamnă absența, mai exact, dacă întotdeauna avem parte doar de bucurii, standardul se modifică, o să ni se pară normal tot ce avem, drept urmare, nu o să ne mai bucure nimic. Cel mai bun exemplu este această pandemie COVID19, care ne-a privat de lucrurile ce ni se pareau normale. Dacă înainte, multă lume nu se plimba prin parcuri și prefera să stea în casă să se joace sau să se uite la televizor, acum, mult mai multă lume apreciază plimbarea în aer liber, apreciază o cafea băută pe terasă, apreciază libertatea.
Îmbinând cele două concluzii, putem spune că noi, ca și adulți, nu mai știm să ne bucurăm de lucrurile mici iar pe cealaltă parte, nu știm să apreciem ce avem și întotdeauna comparăm cu ce este mai sus de noi. Un mare scriitor român Eugen Ionescu cunoscut ca și Eugène Ionesco a spus: “Vrei să fii fericit? nu privi în sus, privește în jos, dacă te vei uita în sus vei vedea oameni mai fericiți ca tine și vei deveni invidios”.
Nu mă înțelege greșit, este bine să țintești în sus, este bine să fii motivat să vrei mai mult, dar nu cu prețul a ceea ce ai deja. Una nu trebuie să excludă pe cealaltă. Dorește-ți mai mult, dar bucură-te de tot ce ai.
Poate fericirea să dureze mai mult de un scurt timp, mai mult de 30-60 de minute?
Da, însă ca adult, trebuie să ne inspirăm de la copii pentru a ne aminti acest lucru.