Există o zicală drăguță “nu mă pricep dar pot să-mi dau cu părerea”. În general, într-o conversație, indiferent de subiect, oamenii discută pentru a-și exprima punctul lor de vedere, pentru a se face remarcați în speranța de a atrage admirația celuilalt sau uneori pentru a-și arăta puterea dominantă. Oamenii, într-o conversație, încearcă să-și impună punctul lor de vedere, fără să țină cont de părerea celuilalt. Sunt mai multe motive pentru care, în general, facem acest lucru:
1. Educația – din păcate, pentru a învăța regulile dialogului, cum să ascultăm, cum să conversăm, cum să comunicăm, ar trebui studiate în școala primară sau cel puțin la liceu. În majoritatea cazurilor, această materie numită “comunicări profesionale” se studiază doar la facultate. Ar trebui studiată, dar pe lângă această materie, ar trebui introdusă inclusiv dezbaterea, unde să învățăm să avem un dialog sub formă de dezbatere.
2. Minte deschisă. Putem spune că se aplică regula, “Ascultă ca să răspunzi sau ascultă ca să înțelegi?” Este o diferență majoră între cele două elemente, când asculți ca să înțelegi, înseamnă că vii cu mintea deschisă, înseamnă că ești dispus să înveți din conversația cu cealaltă persoană și nu contează cine are dreptate în final.
3. Dorința de a avea dreptate cu orice preț. Când vrei neapărat să ai dreptate, se aplică o altă zicală aflată de la un bun prieten “În fața prejudecăților, argumentele nu își au valoarea”. În concluzie, într-un dialog când cineva are prejudecăți, indiferent ce spune celălalt, nu o să conteze, este ca și cum ai purta o discuție cu un zid.
4. Dorința de a-și demonstra superioritatea, că sunt mai buni ca tine, dacă vorbim de un dialog sau că știu ei mai bine, dacă vorbim de o dezbatere. Pentru acești oameni, subiectele sensibile sunt “mâna cerească” într-o conversație directă. Pentru că un subiect sensibil pentru tine, nu este un subiect sensibil pentru ei. Ei știu să se protejeze de subiectele lor sensibile prin evitarea dialogului despre ele. În schimb, dacă au observat că e un subiect sensibil pentru tine, atunci o să se folosească de acesta chiar dacă nu au habar despre ce e vorba, pentru că ei consideră din start că au o poziție superioară (e un punct sensibil al tău). Dacă vorbim de o conversație indirectă, dezbatere online, pe lângă o etalare a cunoștințelor proprii mai apare și jignirile cu scopul de a te face să te simți prost.
5. Ar mai fi un motiv destul de important: dorința de a fi ascultat. Sunt foarte mulți oameni care nu au cu cine să discute, indiferent de motiv, o să numesc asta: incompatibilitate în dialog. Din cauza că așteptările noastre despre un partener de dialog sunt rar întâlnite, atunci nu prea mai avem cu cine să vorbim, rămânem nevorbiți 🙂 . Poate fiindcă se așteaptă să audă același lucru, poate fiindcă deja știu cam tot despre persoana respectivă sau știu la ce să se aștepte, indiferent de motivele din spate, rezultatul este același: ne lipsește un partener de dialog cu care să putem să vorbim despre orice și să ne înțeleagă. Momentul în care întâlnim pe cineva care este dispus să ne asculte, începem să vorbim, să ne dăm cu părerea, chiar dacă de multe ori nu ni se cere acest lucru.
În perioada noastră de evoluție, mai devreme sau mai târziu ajungem la un punct dificil. Acel punct este foarte important și foarte greu de trecut de el, mai ales pentru că nu conștientizăm când ajungem în acel punct. Acel punct se numește “eu le știu pe toate, le-am trăit pe toate, nimic nu mă mai impresionează”. Toți oamenii ajung în acel punct, fără doar și poate, diferența o fac: vârsta la care ajung în acel punct, respectiv dacă rămân acolo sau trec la următorul pas și constientizează cât de multe mai sunt de învățat.
Cum îți dai seama că ai trecut de acel punct? Simplu, înveți să asculți pe toată lumea, indiferent de vârstă, de gen și să încerci să înveți ceva nou. Mai exact, verifici toată informația, te gândești ce anume ți s-ar potrivi din ce afli, îți folosești propria experiență ca și un filtru, iar dacă există ceva ce ți-ar îmbunătăți viața, aplică. Doar așa putem să ne alimentăm și să ne încărcăm acel lucru, numit cunoaștere. Exemplu: te-ai gândit vreodată ce poți să înveți de la un bebeluș? Să respiri corect, ei respiră din abdomen, nu din piept. Să iubești necondiționat. Să te plângi dacă trebuie dar să nu fie o problemă să râzi imediat după, e important să nu rămâi blocat în aceeași stare.
Când ești dispus să înveți doar de la idolii tăi, profesori, persoane pe care le consideri superioare ție din cauza banilor sau a altor motive înseamnă că nu ai reușit să treci de acel punct.
———
Să greșesc în ce scriu, este posibil, însă am o scuză, “nu mai sunt suficient de tânăr ca să le știu pe toate”.